Metoda biologica de prevenire si combatere a genomopatiilor

METODA BIOLOGICĂ DE PREVENIRE ŞI COMBATERE -IN VIVO-

PENTRU GENOMOPATIILE ŞI RESPECTIV ENZIMOPATIILE, DISMETABOLIILE ŞI CITOPATIILE DERIVATE LA OM, ANIMALE ŞI PĂSĂRI

(un remediu universal pentru patologia biomoleculară a celulelor la eucariote)

http://www.cssg.ro/html/vechi/viitoare31mai.htm

Dr. Ioan Coman

Descrierea de faţă se referă la metoda de prevenire, combatere şi control – IN VIVO- pentru genomopatii şi respectiv enzimopatiile, dismetaboliile şi citopatiile derivate, cu aplicabilitate generală la Vertebrate, particulară la OM şi unele specii de mare interes zootehnic.Se ştie în prezent că pentru prevenirea şi combaterea efectului unor tulburări genetice cunoscute, în ţări care dispun de mijloacele şi tehnica necesară, în cadrul counselingului genetic, precedat de ancheta ereditară şi de diagnostic genetic, se recomandă evitarea sau admiterea sarcinii (gestaţiei), respectiv întreruperea acesteia în cazul diagnosticului postconcepţional nefavorabil.Este cunoscut de asemenea că se încearcă tratamentul diverselor stări de boală, consecinţă a tulburărilor genetice exprimate morfofuncţional prin dismetabolii şi citopatii la nivelul diverselor tipuri de celule (în relaţie directă cu localizarea exonică a mutaţiilor patogene de la diferite nivele ale genomului, prelungite în modificările anatomo- fiziologice) prin procedee de natură: chirurgicală, medicală, endocrină, fizico – chimico – terapeutică, balneară, bioenergetică, dietetică, etc.

Procedeele folosesc arsenal terapeutic clasic sau tradiţional, cu intenţia de suplinire, de înlăturare, de neutralizare sau chiar de distrugere – IN SITU – a substratului biologic (biomolecular, celular, tisular sau organic) alterat, iar prin tratament simptomatic, ameliorarea tulburărilor şi modificărilor anatomo-fiziologice.

Tratamentul paliativ, simptomatic, acordă însă puţine şanse tipului de celule afectate genetic să fie înlocuite, prin regenerare, cu acelaşi tip de celule dar genetic sănătoase, morfo-funcţional normale, în vederea restabilirii durabile a echilibrului anatomo-fiziologic, caracteristic subiecţilor aparţinători diverselor specii de vertebrate.

Din ce în ce mai mult se foloseşte arsenalul terapeutic genetic, aplicat de asemenea după metodologie simptomatică cu efect stimulator, inhibitor ca antidot sau suplinitor (cauzalitatea, fiind abordată mai ales in vivo).

Se cunosc şi tentativele de tratament al tulburărilor genetice prin inginerie genetică, care vizează infuzarea şi integrarea de material genetic normal structurat, în ansamblul celular al subiecţilor afectaţi sub forme de grefe sentinele ca : gene, celule, fragmente de ţesuturi şi organe cu eficienţă programatică morfo-funcţională şi anatomo – fiziologică mai mult sau mai puţin efemeră şi parţial moderatoare a desfăşurării corespunzătoare a programului genetic al tipului(-rilor) de celulă cu tulburări genetice şi implicit asupra programului genetic în ansamblu (asupra desfăşurării cronologice a metabolismului general)(4).

Este de subliniat faptul că prin nici unul din procedeele enumerate nu se realizează corecturi sau ameliorări intime de durată, normalizări, în structura stereomoleculară a genomului, la nivelul stratului sau stemului celular, regenerator, alterat morfo-funcţional prin tulburări genetice patogene, moştenite sau secundare şi primare, fixate sau în curs de fixare.

De asemenea, ulterior intervenţiilor amintite nu se înlătură perpetuarea şi transmiterea ereditară a tulburărilor existente, exprimate sau exprimabile programatic.

Excepţie fac uneori cazurile cu o exprimare fenotipică benignă temporară a genomopatiilor în care alterările metabolice caracteristice sau procentual reduse ca intensitate (penetraţie şi expresie) şi remedierile  dorite pot să se obţină prin suplinirea şi completarea echipamentului enzimatic deficitar finalizate sporadic şi prin autocontrol enzimatic propriu, datorită reglajului celular obişnuit, neimpus.

Profilaxia exprimării fenotipice a tulburărilor genetice şi a perturbărilor se rezumă doar la întreruperi de sarcină, la evitarea factorilor favorizanţi de agravare a expresiei fenotipice şi la evitarea factorilor mutageni nocivi.

Metoda de faţă oferă metodologia şi mijloacele biologice adecvate prin care se poate interveni benefic oricând pe viu – IN VIVO – , direct asupra genomului, la nivel biomolecular, deci, asupra substratului tuturor tulburărilor genetice susţinute de mutaţii generatoare de enzimopatii, dismetabolii şi respectiv citopatii care se pot transmite ereditar, care sunt în curs de fixare şi de exprimare clinică (semiologică) sau sunt deja finalizate într-una din stările de boală corespunzătoare.

Efectul scontat este direct proporţional cu precocitatea aplicării metodei prin şi în scopul exemplelor de realizare (pag. 9-14).

Referitor la istoricul metodei, este cunoscută relaţia virus-celulă gazdă, vital necesară pentru supravieţuirea oricărui virus ca parazit celular obligatoriu iar contactul intim direct sau indirect dintre genomul viral şi cel al celulei gazdă este întotdeauna aservit fast sau nefast, temporar sau permanent (în cazul integrării genomului viral).

De regulă, în condiţii naturale necontrolat şi în funcţie de patogenitatea sau de unele efecte genetice ale speciilor de virus invadator precum şi de tropismul celular al acestuia, relaţia este nefastă pentru organism.

Se cunoaşte şi se exploatează pe scară largă, în mod organizat, în imunoprofilaxia virozelor, relaţia VIRUS –  CELULĂ fastă, fără repercusiuni nocive asupra genomului şi a programului genetic, proprii organismului subiecţilor gazdă. Este cazul folosirii, nu de prea multă vreme pe scară largă, pentru imunoprofilaxia, combaterea şi uneori chiar pentru tratamentul prin interferenţă al virozelor, virus vaccinurile vii modificate (VVVM sau VVM).

Relativ recent în terapia genetică, la om, virusurile au fost şi sunt folosite ca vectori integratori de material genetic adecvat în GENOM, direct la nivelul tipului de celulă cu tulburări genetice vizat (in vitro) sau de regulă, cu influenţă indirectă (IN VIVO), pe la nivelul altor tipuri de celule, componente ale organismului (4).

De remarcat, că nu s-a întrevăzut,  apreciat sau folosit, până în prezent VVM sau VVVM în alte scopuri decât cele enumerate mai sus. Ca, de exemplu, cele de VECTOR DE INFORMAŢIE BIOMODULATOARE (imunomodulatoare, stimulatoare şi corectoare a metabolismului celular sau tonifiantă a structurii stereo-moleculare a GENOMULUI subiecţilor biomodulaţi, etc.), evitându-se prin alegerea vectorilor, nocivitatea asupra gazdei sau integrarea genomului acestora în zestrea ereditară a gazdei.

Remarca este necesară cu atât mai mult cu cât ar trebui să se observe faptul că virusurile în general, inclusiv VVVM în cazul aparte al unor specii, sunt echipate în mod natural şi excepţional, cu tehnica şi echipamentul enzimatic = genetic = corespunzător, pentru a pătrunde şi a-şi plasa cu necesară şi mare uşurinţă – informaţia genetică proprie – în programul genetic al gazdei în ansamblu şi nu numai în programul genetic al tipului de celulă receptivă în care se asigură replicarea materială a virionilor. Ulterior pătrunderii în organism, virusul invadator, exploatează mai mult sau mai puţin dăunător, parţial sau integral, o parte de exoni şi introni în beneficiul propriei supravieţuiri, cu sau fără avantaje reciproce (cazul speciei a parte ).

Utilizarea VVVM ca mijloace (materiale) biologice de bază în realizarea metodei de faţă, cu avantaje deosebite şi cu precădere în favoarea subiecţilor, a fost descoperită cu totul întâmplător şi fortuit, cu ocazia practicării, la cerere în urmă cu peste 15 ani, a stimulării producţiei de interferoni (prin interferonizarea activă) -IN VIVO – la subiecţi umani, ca urmare a indisponibilităţii inductorilor virali de interferoni acceptaţi şi cunoscuţi, în uz.

Este rezultatul unui mare volulm de aplicaţie parţială a uneia din schemele de lucru din Brevetul OSIMB 72670/1979 – cu prioritate 1977, precum şi a folosirii ulterioare, pe bază de eficienţă, a unor biostimulatori “heterologi” pentru sp. Homo sap. Sapiens = respectiv VVM = care s-au autotestat practic, prin folosire repetată ca “arsenal genetic neintegrabil şi util” asupra unei game largi de stări patologice susţinute de tulburări, mai mult sau mai puţin cunoscute, la nivelul GENOMULUI animal şi uman exprimate subclinic sau clinic, în nenumărate tipuri de celulă din economia organismului vertebrat (alergii, boli autoimune, leucemii, tulburări de feed back, infecunditate, în general, enzimopatii, etc  (vezi ultima pagină) !.

Înainte şi după conştientizarea în timp a faptului că eficienţa intervenţiilor nu se poate datora decât acţiunii benefice a VVM folosite ca biomodulatori, prin şi asupra reglajului genetic celular care se presupunea că este controlat de una sau mai multe gene “master”, la solicitările-”sub influenţa exemplului”, s-a acţionat la cerere pe un număr însemnat de subiecţi umani care au oferit o mare diversitate cazuistică, perioade de observaţie mai mult sau mai puţin lungi şi o “REPETIŢIE….” mai mult decât sufcientă pentru concluzii, în ultimii 15 – 20 ani.

Premergător aplicării metodei în forma actuală, şi la OM, de-a lungul unei perioade de timp ce depăşeşte 20 de ani, pe diverse specii animale, tuturor rezultatelor li se dădea o altă interpretare decât una genetică.

În termeni generali însă, interpretarea genetică se regăseşte în prezent, în toate realizările de atunci. În esenţă, metodologia s-a folosit anual pe zeci şi sute de mii de subiecţi animali şi păsări, ca soluţie oficială curativo – profilactică prin intervenţii unice (de necesitate), sau repetate (în cadrul tehnologiilor sanitar veterinare), pe subiecţi care au reprezentat cel puţin 5-6 specii diferite: galinacee (găini, fazani), canide, ovine, bovine, porcine, cabaline.

Este de menţionat şi de subliniat faptul că în istoricul realizării actuale a metodei de control a tulburărilor genetice, S-A PORNIT de la observaţia pragmatică referitoare la optimizarea metabolismului celular general şi a stării de sănătate asigurată (cu ocazia testării unui VVVM polivalent, Brevet OSIM nr. 58627/1974 -România) şi S-A AJUNS, printr-un real exerciţiu impus, de biologie moleculară aplicată, (autoreglaj genetic celular), cu ajutorul informaţiei genetice adecvate, LA REMEDIUL de prevenire şi combatere al tulburărilor genetice (ca afecţiuni ale genomului datorate mutaţiilor patogene) şi indirect al citopatiilor (ca afecţiuni derivate ale genomopatiilor) cu concursul mai mult sau mai puţin accentuat al factorilor de mediu şi al aportului nutritiv alimentar (în cazul bolilor ereditare).

Ţinând seamă de numeroasele observaţii şi constatări în timp, se pare că precocitatea şi persistenţa remedierilor scontate si obţinute, de activare şi normalizare morfo – funcţională a structurilor biomoleculare ale mecanismului de reglaj genetic celular (3) şi ale tuturor mutaţiilor patogene se datorează şi capacităţii de “memorare” şi mediere (prin semnale funcţionale proprii) de către sistemul neurovegetativ   (SNV)   a   INSTRUCTAJULUI   GENETIC   IMPUS   ŞI   RECEPTAT LA NIVELUL TUTUROR TIPURILOR  de CELULĂ EXISTENTE în MOD REPREZENTATIV  în organismul subiecţilor, la data intervenţiilor.

Cu alte cuvinte, funcţional, efectul benefic al instructajului – asupra normalizării transcripţiei şi a translaţiei intracelulare – difuzează la toate tipurile de celula componente ale organismului şi nu se limitează doar la tipul (-rile) de celulă pe care acţionează direct biomodulatorul genetic recepţionat (VVVM sau VVM).

Folosirea unor tulpini de VVVM – (-inofensive, cu o structură stereomoleculară şi funcţionalitate stabilizate filogenetic încă de la separarea încrengăturii Vertebratelor de cea a Plantelor (l,2)),-HETEOROLOGE pentru sp. Homo sap. Sapiens = gazdă naturală ocazională sau accidentală cunoscută, pentru paramixovirusurile sălbatice de NDV, PI 3 (bov.) CDV, Rujeolos, Sincital respirator, etc. (1), a fost aşa cum s-a mai amintit, fortuită şi susţinută de facilităţi de procurare a tulpinilor VVM, însă justificată din punct de vedere practic si fundamental stiitific, după cum se va arăta.

–     INIŢIAL, VVM, în cadrul metodei s-au folosit ca agenţi
INTERFERONOGENI (= inductori activi ai producţiei de interferoni) în mod selectiv în
cazul câtorva specii de animale şi păsări.

–  ÎN PREZENT, se folosesc sub titulatura de agenţi BIOMODULATORI
GENETICI UNIVERSALI- nn – cu rezultate mai mult decât scontate (ca spectru de
eficacitate profilactico – curativă), şi optimizare a metabolismului la oricare specie de Vertebrate.

Repetarea şi extinderea continuă a eficienţei intervenţiilor prin diversificarea cazuisticii, a condus cu timpul la alegerea şi folosirea acestor agenţi (VVM) în mod exclusiv ca mijloace materiale de realizare a metodei de faţă nu numai din considerente pragmatice, ci, mai ales, din considerente fundamental ştiinţifice, justificative.

Acestea le recomandă, odată în plus, folosirea ca BIOMODULATORI GENETICI (în esenţă ca vectori de INFORMAŢIE GENETICĂ, benefică), lipsiţi de nocivitate, pentru restructurarea caracteristică a GENOMULUI speciei (prin mecanisme intrinsece), stimularea şi controlul desfăşurării normale a PROGRAMULUI genetic al tuturor speciilor de vertebrate în limitele potenţialului biologic ancestral moştenit şi prin intermediul reglajului genetic celular, susţinut oportun prin biomodulare dealungul perioadelor critice, exprimate sau exprimabile fenotipic prin tulburări biomoleculare şi citologice, subclinice sau clinice, în cadrul derulării programului morfo-funcţional al organismelor (de la pregătirea gameţilor pentru fecundare până la moartea biologică programată).

Din parcurgerea datelor (1), referitoare la natura, calitatea şi biologia VVM folosite şi recomandate în prezent ca BIOMODULATORI GENETICI UNIVERSALI, rezultă că cei doi, ulterior trei biomodulatori folosiţi (heterologi pentru om);

–    se replică în citoplasmă celulelor gazdă independent de replicarea ADN celular şi că,

– au spectru de gazdă limitat (doar !) la încrengătura Vertebratelor (inclusiv omul), în a căror economie celulară există tipuri de celule mai ales Ia nivelul principalelor porţi de intrare în organism (inclusiv cele de la nivelul structurilor histologice profunde, derivate   din ectodemul embrionar – nn), dotate cu receptori celulari care permit pătrunderea şi replicarea virionilor, chiar şi dincolo de barierele epiteliale respective, amplificând cantitatea de informaţie benefică receptată iniţial.

–     Spre deosebire de alte specii virale, şi chiar şi faţă de tulpinile sălbatice din care provin, VVM folosite parcurg benefic toate etapele replicării intracelulare IN VIVO, propriivirusurilor ARN monocatenar negative (MINUS simptomatologia, suferinţei celulare şi organice a subiectului cu care vin în contact -nn), inclusiv certitudinea neintegrării cromatinei proprii în genomul gazdei.

–     în ceea ce priveşte organizarea biomoleculara şi funcţia genomnului (cromozomului) viral, se ştie că de bază şi comune grupului din care fac parte biomodulatorii genetici aleşi există şase gene structurale care, corespunzător analizelor secvenţialităţii nucleotidice, se ordonează fără echivoc într-un genom NESEGMENTAT (deci, solid structurat – nn) astfel:

3′ – NP -P (c/v) – M- F – (SH) – HN – L – 5′ –

Observaţie – La unele virusuri din acelaşi grup taxonomic, mai multe gene policistronice, codifică în mod discontinuu şi proteinele menţionate în paranteze (1).

–   Referitor la interacţiunile genetice, VVM folosite ca şi variante
sălbatice, se caracterizează prin absenţa recombinărilor genetice (1) cu genomul
gazdei.

–    Pe parcursul “ocupaţiei temporare” a celulei gazdă in vitro sau in vivo, de către biomodulatorul viral (VVM) administrat, conform schemelor din exemplele de realizare a metodei de faţă, sau accidental, proteina = gena = modulatoare are intracelular rolul de “şef de orchestră” pentru producţia, transportul, stocarea şi asamblarea componentelor virionilor şi în sfârşit ELIMINAREA virionilor (odată cu INFORMAŢIA MATERIALĂ MODULATOARE) în afara celulelor, prin burjonare,pe la nivelul membranei celulare. Eliminarea se face printr-un semnal genetic codificat în structura proprie genei M, figura 1 – reprodusă din (1)

–    Se pare că totul se operează prin EXERCIŢIUL IMPUS de INFORMAŢIA modulatoare, mecanismului de reglaj genetic celular (3) şi altor organite de control citoplasmatic dereglate de la nivelul celulelor gazdă, care corectează şi normalizează transcripţia şi translaţia, printr-un exerciţiu funcţional adecvat al acestui mecanism, asupra genomului subiectului dat în ansamblu (se subînţelege, funcţional mediatizat şi coordonat aşa cum s-a mai amintit prin informaţia primită de la SNV care stochează şi difuzează INFORMAŢIA corectoare în întreg organismul la nivelul GENOMULUI şi prin procese secundare fracţionate cu influenţă directă asupra PROGRAMULUI genetic).

Evidenţierea în cadrul structurii biomoleculare, proprie proteinei M (componentă a biomodulatorilor utilizaţi), a semnalelor de INTRARE şi de IEŞIRE, din celula gazdă (1), constituie un argument în plus şi sprijină cu prisosinţă interpretarea dată rezultatelor obţinute (vezi şi multiplele rezultate practice IN VIVO).

În acelaşi timp, constituie o garanţie pentru lipsa de nocivitate a
biomodulatorilor folosiţi, vis – a – vis de genomul speciilor receptive, respectiv pentru
toate speciile de Vertebrate, inclusv pentru om(l) susţinută de asemenea de inocuitate genetică şi anatomo-fiziologică.

Încercând o definire simplă a biomodulatorului VVM (prin prisma utilităţii lui în genetica aplicată), s-ar putea spune că fiecare virion sau populaţie de virioni (din Familia Paramixo- VVM) este un ansamblu genetic natural, dotat cu capacitatea de a pătrunde cu mare uşurinţă intra celular iar prin structura biomoleculara proprie (cel puţin a unei gene a cromozomului viral şi a informaţiei de tip ARN vehiculată) până la structura biomoleculara corespunzătoare a genomului subiectului (pe la nivelul unui număr limitat de tipuri de celulă), acţionează temporar, şi benefic în final prin solicitări repetate cu ajutorul mecanismului de reglaj genetic celular (3) asupra restructurării genomului deteriorat de mutaţii patogene restabilind derularea normală a programului genetic caracteristic fiecărei specii de vertebrat.

Există date conform cărora proteina M este prezentă în nucleolii celulelor receptoare în maximum 3-5 ore după venirea în contact a unor membrii din grupul VVM folosite, cu receptorii celulari.

S-a sugerat (M.E.Peeples – în – The Paramixoviruses, Cap. 16, pag.450 -(1) că: „probabil proteina M culisează în şi în afara nucleului” – (citoplasmă – nucleu – nucleol – nucleu – citoplasmă, deci via GENOMUL n.n)…” la fel ca unele proteine localizate în nucleoli… (Boer~et.al.1989 – Major nucleolar proteinic shuttle between nucleus and cytoplasm – Cell 56,379-390).

Sugerând una din interpretările care s-ar putea da rezultatelor obţinute în mod repetat, în cazul multiplelor genomo-şi citopatii derivate, întâlnite la subiecţii speciilor pe care s-a lucrat cu cei 2-3 biomodulatori genetici universali, este posibil ca în cele câteva zeci de ore de la pătrunderea în organism şi penetrarea membranei celulare, a fiecărei celule receptoare, de către un virion – VVM şi până la părăsirea celulelor (a organismelor), proteina M să culiseze de nenumărate ori de la un capăt la altul în dublu helix de ADN al GENOMULUI gazdă (asistată sau secondată, de ansamblul mecanismului genetic biomolecular (3), asemenea unei chei de fermoar sau suveici (deci în sens şi contrasens – 3’—-5’’—; 5’—-3’’

În acest interval de timp, gena M pare a exercita o activitate cel puţin dublă: una mecanică, stimulatoare şi deblocatoare de programe metabolice intermediare întrerupte şi alta bioproductivă reparatoare, reglatoare şi nomalizatoare vis-a-vis de tulburările stereomoleculare şi programatice, genomocito-anatomice, în beneficiul celulei gazdă pe de o parte, iar pe de altă parte pentru replicarea componentelor virionului cu concursul mecanismului(-lor) de reparare şi reglaj genetic (3). În final are loc normalizarea funcţională celulară datorită unei transcripţii şi translaţii corecte şi normalizarea anatomo-fiziolpgică ca urmare a vindecării citopatiilor.

Se înţelege că nu şi peste orice limită a deteriorării structurale…..

Prin activitatea bioproductivă, gena M “căutând în sens şi contrasens conform  programului informaţional propriu ‘’printre exonii  şi intronii genomului gazdei”, activează funcţiile specifice diverselor tipuri de celule, impunând în primul rând şi în mod necesar, prin intermediul mecanismului de reglaj al celulei invadate, transcripţia suplimentară (faţă de sarcinile productive ale tipului de celulă respective,-şi producţia proteinelor componente ale biomodulatorului, deci, în mod sigur încă şase enzime (proteine) – gene a căror capacitate totală de codificare este în medie de 15675 nucleotide.

Pe parcursul exerciţiului sunt activaţi exonii tipului de celulă “invadată” precum şi o parte din introni în timpul declanşării transcripţiei în contrasens în mod direct local şi indirect la nivelul celorlalte tipuri de celule componente ale organismului prin “telecomanda” neuro-vegetativă” sau, prin alt(-e) proces(-e) biologic(-e) (transport umoral, sau procese bioenergo informative).

Metoda, conform descrierii de fată face practic posibilă IN VIVO, prevenirea, combaterea şi controlul unui însemnat număr de GENOMO-şi – CITO – patii derivate morfo-funcţional iar teoretic a tuturor GENOMOPATIILOR respectiv a tuturor ENZIMOPATIILOR DISMETABOLIILOR şi CITOPATIILOR derivate la toţi descendenţii apartenenţi încrengăturii Vertebratelor ameninţaţi prin zestrea genetică a genitorilor afectaţi de tulburări genetice primare (fixate) sau secundare  (moştenite) sau de mutaţii câştigate şi nesoluţionate de la sine, de mecanismul de autoreglaj genetic celular propriu (3).

Aceasta prin aceea că, în scopul remedierii tulburărilor genetice şi al stimulării mecanismului propriu de control genetic celular de la nivelul tuturor tipurilor de celule (prezente în mod reprezentativ şi eficient în organismul subiectului pe care se intervine), inclusiv cele din linia germinală, prevede folosirea de VVM aparţinătoare Fam. Paramixoviridae, ca biomodulatori genetici universalii inclusiv imunomodulatori, în stare lichidă (nativă) sau liofilizată, microbiologic sterili, repsectându-se următorele criterii generale:

– în cazul ENZIMOPATIILOR, DISMETABOLIILOR şi CITOPATIILOR, în curs de exprimare sau exprimate clinic, la nivelul pielii şi al mucoaselor uşor explorabile (conjunctivală, orală, prepuţială, vulvo-vaginală, uterină, anorectală), administrarea locală şi alternativă a biomodulatorilor genetici, diluaţi 1/2 – 1/5 în soluţii fiziologice sterile, se face la interval de 2- 3 zile folosind II – X picături, în funcţie de mucoasa sau suprafaţa de piele, sau 2,5 ml în cavităţile virtuale.

Observaţii – pentru subiecţii ALERGICI la ANTIBIOTICE diluţiile se vor face cu serul fiziologic steril FĂRĂ ADAUS de antibiotice.

–    în cazul ENZIMOPATIILOR, DISMETABOLIILOR şi CITOPATIILOR
iminente în curs de exprimare sau exprimate subclnic, de la orice nivel tisular şi anatomic dinainte cunoscut (în situaţia tulburărilor care se moştenesc) precum şi cu
intenţia efectuării unui reglaj periodic anual sau bianual la subiecţii relativa sănătoşi, inclusiv pentru mucoasele mai greu explorabile, administrarea alternativă a biomodulatorilor genetici nominalizaţi mai jos, se face în ambulatoriu la intervale cuprinse între 5-7 zile (din 5 în 5 zile la speciile sau subiecţii cu un metabolism mai activ), pe cale oro-nazală, sub forma de aerosoli, diluţie ca atare şi picături, în total câte 3 ml, respectiv 5-6 ml din diluţia 1/5 sterilă, foplosind atomizoare, linguriţă şi pipete adecvate.

Pentru administrările profund intravaginale, intrauterine şi anorectale se folosesc canule de ebonită sau de sticlă şi pipete de sticlă sau material plastic, adecvat dimensionate, adaptate la instrumentarul corespunzător (dacă este cazul) pentru depunerea diluţiei de lucru la nivelul dorit.

Administrările nu se fac în condiţii de asepsie însă intsrumentarul folosit trebuie să fie, curat sau chiar steril, de folosinţă unică sau individuală (canulă, pipete de sticlă, linguriţe, …)

Pentru curăţire şi dezinfecţie nu se folosesc soluţii antiseptice sau alcoolice. în caz contrar, după folosirea acestora (ustensile din material recuperabil şi refolosibil) se impune clătirea abundentă cu apă distilată sau fiartă şi răcită, urmată de baie de apă distilată, deionizată sau în ser fiziologic steril.

–   înainte de administare pe cale orală nu se spală dinţii cu pastă. !

–   Biomodulatorii folosiţi conform schemelor de realizare a metodei trebuie să fie produse biologice omolagate – VVM = PI-3, NDV, CDV, MV, şi/sau altele, provenite din familia Paramixoviridae, în uz de cel puţin doi ani în practica imuno-profilactică curentă aplicate pe diverse specii de Vertebrate.

La livrare trebuie să aibă controlul calitativ şi cantitativ făcut conform fişelor de întreţinere şi control al tulpinilor de lucru (TL) respective.

În cazul de faţă s-au folosit conform descierii metodei tulpinile Cs 291 de VVM – PI 3 bov, MC – 135 de VVM – CDV (sau Ondersteoport avianizat-RSA), la Sotta (sau Blackfordshire) de VVM-NDV şi Schwartz de VVM Rujeolos-MV.

Oricare ar fi starea (lichidă sau liofilizată) în care se obţin biomodulatorii virali indicaţi, pentru prepararea ad hoc sau intenţia de distribuire a diluţiilor de lucru la distanţă şi folosirea lor în timp, suspensiile de lucru 1/2-1/5 se vor prepara numai cu soluţii fiziologice sterile (ser fiziologic, PBS, sol Hanks şi medii de cultură fără ser şi fără antibiotice ca; 199, BHK, MEM, etc…), în recipienţi sterili, asigurându-se un lanţ frigorific permanent (în vas izoterm cu gheaţă sau pentru termenul limitat în stare congelată), până la administrarea diluţiei care nu trebuie să depăşescă 40 zile.

Administrarea diluţiilor de lucru se face în mod susţinut şi continuu conform schemelor din exemplele de relaizare a metodei până la obţinerea controlului biologic autonom asupra parametrilor morfofuncţionali celulari şi anatomofiziologici în anasamblu, exprimat prin stare de sănătate persistentă şi deplină sau de un grad de recuperare stabil şi cu o valoare agreată de subiectul suferind la care s-a aplicat metoda în scopul controlării genomo-şi cito-patiilor, precum şi al enzimopatiilor şi al deismetaboliilor care s-au manifestat vreme mai mult sau mai puţin îndelungată, ca urmare a unei transcripţii şi translaţii alterate de mutaţia (-iile) patogenă(ne) prezentă(te)

Observaţia 1.

1.1.a. După fiecare administrare oro-nazală şi locală a biomodulatorilor se va evita consumul de apă, alimente, alte băuturi şi spălatul sau clătitul gurii şi a altor cavităţi, inclusiv fumatul timp de 1,5 – 2 ore.

1.1.b. în situaţii fortuite, în paralel cu aplicarea metodei de faţă, respectandu-se observaţiile de mai sus, se poate aplica pe cale orală înainte şi după expirarea restricţiilor de 1,5 – 2 ore, orice tratament paliativ simptomatic, antibio-şi chimio-terapeutic de urgenţă şi regim alimentar adecvat. Pe cale parenterală se poate aplica orice tratament chiar concomitent, cu excepţia medicamentelor cu regim restrictiv pe kg de greutate vie sau suprafaţă a pielii.

Observaţia este valabilă pentru toate exemplele de realizare a metodei de faţă.

1.1.c ATENŢIE LA ANTIBIO-ALERGICI !

Observaţia 2

Atât în situaţia noului conceput (în utero) cât şi a noului născut; (enclozinat) sau în perioada copilăriei, adolescenţei, maturităţii, etc..repetarea apicării metodei poate fi sistată mai devreme sau mai târziu, în funcţie de constatarea pe bază de diagnostic de specialitate, a lipsei mutaţiei (-ilor) sau a exprimării proteinei patogmonice pentru tulburarea (-rile) care s-a (-au) dorit a fi împiedicată(-te) să se exprime sau să fie combătută(-te), inclusiv alte dismetabolii derivate şi alte semne patogmonice sau nepatogmonice ale tulburărilor fiziologice caracteristice.

Cu caracter profilactic sau AJUTĂTOR, în combaterea şi chiar prevenirea manifestărilor brutale ale bolilor vizate, în situaţia dată (depăşirea perioadei preconcepţionale de aplicare a metodei după exemplul1), regimul deviaţă pentru purtătorii  şi  presupuşii  purtători de tulburai genetice) ce se doresc prevenite şi combătute este şi REGIMUL DE VIAŢĂ ADECVAT.

Prin aceasta se va încerca diminuarea la maximum posibil a acţiunii novice a factorilor favorizanţi ca: iradiereile cu izotpoi, agenţi poluanţi, alimente contraindicate, situaţiile de efort fizic şi intelectual şi în general cele generatoare de stress (surmenajul fizic şi intelectual precum şi cel nutriţional) dar şi subnuriţia şi inactivitatea.

Deci, pentru cazuistica la care se intenţionează recuperare, se va asigura un regim de viaţă individuală cu măsură.

Ameliorarea stări ide” boală, recuperările şi însănătoşirile persistente, precum şi performanţele biologice ale subiecţilor pe perioade de timp mai mult sau mai puţin lungi constituite o dovadă a eficacităţii practice a metodei, dar trebuie să fie considerate de regulă (în cazul subiecţilor respectivi) şi criterii obiective de continuare şi nu de întrerupere îndelungată a administrării biomodulatorilor decât, pentru perioade scurte de timp şi în situaţiile de imposibilitate a procurării lor. Remarca este valabilă mai ales pentru organismele care au fost tarate anatomo-funcţional grav sau ireversibil, în special când apar fenomene de “recădere” şi când este vorba de obicei de subiecţii mai în vârstă sau când regaljul genetic celular impus, nu a acoperit, ca durată, perioada critică din derularea programului genetic individual în care era programată în medie, exprimarea clinică a mutaţiei(-ilor) patogene.

Se dau mai jos câteva exemple de realizare a metodei conform descrierii, în scopul prevenirii, combaterii şi controlului tulburărilor genetice primare şi secundare (moştenite), al enzimopatiilor, dismetaboliilor şi al citopatiilor derivate, precum şi al obţinerii de performanţe biologice la Vertebrate.

Exmplul 1 – aplicaţie profilactică pentru toate clasele de mutaţii – mutaţii (unice sau multiple) translocaţii şi aneuploidii.

De acord cu viitorii genitori (în cazul speciei Homo sp. Sapiens), sau deliberat (pentru alte specii), membri familiei, comunităţii (grupul vizat), cuplului cu antecedente ereditare sau cu diagnostic genetic confirmat prin analiză biomoleculară, examen citogenetic (testări adecvate), vor începe să primescă alternativ biomodulatorii disponibili, diluaţi 1/5 din 5 în 5 sau din 6 în 6 zile, la primele 3-4 administrări şi din 6 în 6 zile sau din 7 în 7 zile, la următoarele.

Administrările fac pe cale oro-nazala şi pe mucoasele genitale aparente (- mai ales daca şi rezultatul examenului ginecologic o reclamă -) cu 2,5-3,0 – sau chiar cu 6 luni înainte de a concepe sau de a se recolta material seminal pentru însămânţări artificiale, în cazul omului.

Pentru animale si păsări fie că este vorba de montă naturală sau însămânţări artificiale, se va folosi materialul seminal recoltat abia după 2-3 luni de la pregătirea genitorilor (vezi dinamica maturizării gameţilor masculi in cazul omului).  Între timp (2,5-6 luni) se va duce o viata sexuala normală şi se va evita concepţia prin mijloace adecvate de protecţie mecanica. Se vor evita anticoncepţionalele pe bază de substanţe chimice sau hormoni, iar recoltele sistematice obligatorii de material seminal, nu se vor folosi pentru reproducţie (timp de 2-3 luni) nici la animale.

După scurgerea celor 2-3-6 luni, administrările oro-nazale de biomodulatori vor continua până la semnalarea sarcinii (gestaţiei) la ambii genitori. Ulterior, viitoarea mamă va continua şedinţele săptămânale până la sfirşitul celei de-a treia luni sau a primei treimi de sarcină (gestaţie). Cu întreruperi de câte o săptămână, se vor relua administrările oro-nazale săptămânale in serii de câte 3-5 şedinţe, urmate de pauze până la termen.

Observaţii – în cazul in care ( la sp. H. Sap. Sapiens ), mama nu suportă administrările oro – nazale, se poate folosi calea ano-rectală şi/sau intra-vaginală.

În continuare, la noul născut (fătat, eclozionat), in cel mai scurt timp după eveniment începând cu prima zi, săptămână sau lună de viaţă, se vor începe administrările alternative de biomodulatori, diluaţi 1/5, pe cale generala, oro-nazal, la intervale de cite 5-6 zile (la animale- respectiv la om) in serii de cîte 5 şedinţe cu pauze a 15-30 zile, în primele 6-12 luni de viaţa.

Aplicarea metodei din prima zi de viaţă este condiţionată de precocitatea expresiei fenotipice a tulburării (-lor) genetice moştenite (de ex. Fenilcetonuria, Gangliosidoza, Galactozemia, Diabet de tip 1, Hipotiroidizmul congenital şi alte boli de stocaj).

Se recomandă repetarea in continuare a metodei in vederea prevenirii tulburării (lor) genetice ereditare heterozomale (sex-linktate) sau autozomale, o dată sau de două ori pe an, o dată in sezonul cald şi o dată in cel rece, sub formă de serii unice de cîte 5-7 şedinţe din 6-7 în 6-7 zile pe cale oro-nazală, pînă la perioada de vârstă la care în mod natural, deci programat genetic, se cunoaşte că are loc exprimarea fenotipică (clinică sau sbuclinică) a genomo – respectiv citopatiei(-lor) sub forma bolii (-lor) corespunzătoare cunoscută(-te).

Observaţii . atitudinea este valabilă pentru situaţiile în care nu se poate beneficia de dianostic genetic (analiză biomoleculară sau citogenetic).

Exemplul 2 aplicaţia profilactico-curativă (şi de control) – în cazul mutaţiilor punctiforme generatoare de pierderea hetero sau homozigoţiei în sânul familiilor.

In familiile sau comunităţile cu istoric cunoscut sub raportul tulburărilor genetice ereditare, în care profilaxia preconcepţională a acestora conform exemplului 1 NU S-A FĂCUT , administrările alternative oro – nazale (sau pe căile suportabile), ale biomodulatorilor VVM disponibili, trebuie să debuteze cât mai devreme în timpul sarcini (gestaţiei).

Astfel, prevenirea şi combaterea exprimării fenotipice a tulburărilor genetice (moştenite de produsul de concepţie ), prin aplicarea metodei de faţă, pe căile amintite va începe:

1. cât mai curând după instalarea sarcini (gestaţiei) şi pe tot parcursul ei pentru tulburările care se exprimă intrauterin (inclusiv prin malformaţii congenitale şi dismetabolii depistabile) sau pentru cele din perioada copilăriei timpurii.

2. în timpul copilăriei încă din prima zi de viaţă pentru cele care se exprimă în adolescenţă şi aşa mai departe, referitor la debutul aplicării metodei, … în timpul maturităţii pentru cele care apar la bătrâneţe.

Administrările alternative ale biomodulatorilor se vor face în mod susţinut şi continuu din 6-7 în 6-7 zile (la animale respectiv la om) pe întreaga perioadă a sarcinii (gestaţiei) sau cât a mai rămas din derularea ei. în perioadele de vârstă care preced exprimarea fenotipică a GENOMOPATIILOR, respectiv a ENZIMOPATIILOR, DISMETABOLIILOR în general şi a CITOPATIILOR precum şi imediat după diagnosticul tulburărilor primare, administrările se vor face cel puţin câte jumătate de an într-un an calendaristic cu pauze lunare, în serii de câte 7 şedinţe, la intervale de 5-6 zile la primele 3 admnistrări şi din 7 în 7 zile la următoarele patru.

Obseravţii – Este de dorit ca aplicarea exemplului 2 de realizarea metodei să fie precedată sau să se deruleze sub control de specialitate (ideal, diagnostic genetic).

Exemplul 2.01. – cu carcter protector

Aplicarea metodei prin exemplul 2.01. de realizare în mod susţinut şi continuu din 7 în 7 zile, cu întreruperi numai în perioada vacanţelor sau lipsei prelungite de la locul de muncă se recomandă în situaţiile cu mare risc, pentru apariţia şi fixarea mutaţiilor patogene primare, precum şi pentru combaterea precipitării apariţiei şi mai ales agravării celor moştenite (secundare), în condiţiile date; cum sunt cele întâlnite în unităţile de cercetare atomică, precum şi cele cu programe generatoare de stress.

La această categorie de subiecţi, de altfel ca şi în cazul altora, în timpul aplicării metodei în mod intensiv, continuu şi susţinut, îmbolnăvirile de altă natură, care necesită intervenţii de urgenţă şi care pot beneficia şi de medicaţie simptomatic – paleativă, se va avea grijă ca dozajul arsenalului terapeutic în uz, inclusiv al antibioticelor, chimioterapicelor şi al iradierilor controlate, etc, să se reducă cu cel puţin 50%.                                                                                                              .

Exemplul 3 – aplicaţie profilactico – curativă şi de optimizare a
potenţialului biologic

Se execută prin aplicarea alternativă a biomodulatorilor VVM disponibili diluaţi 1-5 din 5-6 în 5-6 zile (animale, respectiv om) în serii de 3 – 5 – 7 zile pe cale oro – nazală sau pe celelalte căi generale amintite.

Aplicarea metodei prin exemplul 3 de realizare a avut o eficienţă deosebită pe subiecţi singulari sau în grup aparţinători diverselor specii de vertebrate (om, animale şi păsări), aparent sănătoase, care manifestau căderi prelungite de echilibru biologic exprimate prin: oboseală, slăbire, sau superponderabilitate (susţinute de tulburări genetice mai ales primare), lipsa de randament biologic productiv (în zootehnie), lipsa de rezistenţă la tulburări fiziopatologice inclusiv imunodeficienţa temporară sau prelungită – fără a fi fost implicaţi factori de agresiune specifică bacterii, miceţi,, toxine, virusuri sau paraziţi) ci de regulă “factori biologici intriseci’ (mutaţii nefaste) stări de stress sau crize de aclimatizare prelungită, surmenaj de toate felurile; dereglări ale echilibrului fiziologic prin feed back fundamental necorespunzător (de ex. tulburări endocrine, boli de stocaj citoplasmatic, etc).

De fiecare dată în urma aplicării metodei după ex. 3 sau de cele mai multe ori, redresarea şi optimizarea parametrilor biologici individuali sau de grup la valori dorite, chiar şi performante, s-au obţinut fără asocierea terapiei simptomatice sau paleative adecvate, ci numai prin asigurarea condiţiilor, relativ corespunzătoare de viaţă (alimentaţie, activitate şi odihnă corespunzătoare) sau pur şi simplu în condiţiile date preexistente.

În concluzie se poate proceda la aplicarea exemplului 3 de realizare a metodei de faţă în vederea sigurării unei condiţii biologice inclusiv de apărare optimă permanentă sau de lungă durată, ori de câte ori apar perioade de cădere sau depăşire a parametrilor biologici caracteristici sau performanţi ai speciei vizate.

Administrările conform descrierii se fac în mod susţinut până la constatarea rezultatului care de regulă apare în 3 – 5 săptămâni.

Consecutiv unui număr de 3 – 5 administrări conform exemplului 3 se pot îmbunătăţi rapid chiar şi performanţele sportive, în general la toate speciile de Vertebrate, nu numai producţia (carne, lapte dar şi reproducţia.

Exemplul 4 – aplicaţiile pentru controlul tulburărilor subclinice şi clinice provocate de mutaţii punctiforme şi translocaţii prin pierderea hetero sau homozigoţiei, în vederea recuperării biologice şi funcţionale parţiale a subiecţilor cu sechele morfo – funcţionale, precum şi neoplasm (lichid sau solid)în stadii evolutive incipiente.

Realizarea metodei de faţă cu scopul controlării exprimării clinice a tulburărilor genetice complicate de stări fiziopatologice şi infecţii secundare, se face prin aplicaţii locale, generale şi mixte.

Modul de aplicare este determinat de exprimarea clinică a tulburărilor genetice primare provocate de diverşi factori la nivelul anumitor segmente cromozomiale sau secundare (ereditare) de la nivelul diverselor tipuri de celule, exprimări, complicate în decursul timpului de alte agresiuni externe şi dereglări fiziologice datorate şi intervenţiilor paleativ simptomatice neadecvate sau  inutile, precum şi de instalarea sechelelor morfo – funcţionale celulare şi a tarelor anatomo – fiziologice greu reversibile sau ireversibile (ex. boli de stocaj, cortico-dependentă, insulino- dependentă şi alte dependenţe proteinice detectabile).

Este cazul subiecţilor bolnavi de mai multă sau de mai puţină vreme, fără concursul direct al unor factori de agresiune externă, ci numai prin intervenţia favorizanta a unora dintre ei, la bază situându-se tulburările genetice intrinsece (mutaţii punctiforme unice sau multiple responsabile pentru pierderea homo-sau heterozigoţiei) de la nivelul diverselor tipuri de celule şi al ţesuturilor corespunzătoare, prin reducerea sau dispariţia autoreglajului celular.

Cronologic pe parcursul vieţii unor asemenea subiecţi şi chiar în cazul bolnavilor “aparent” fără tulburări genetice, aplicarea ex. 4 de realizarea metodei se poate începe în orice moment şi în orice stadiu de boală, şi încă reversibil! parţial sau chiar total.

Iniţial aplicarea metodei completează si apoi înlocuieşte treptat în mod substanţial efectul şi folosirea altor procedee terapeutice prin redresarea inidiceluli de vitalitate a organismului, ca urmare a optimizării metabolismului celular general.

Desigur că redresarea este condiţionată si de prezenta cantitativă suficientă sau plenară(la data începerii aplicării alternative a biomodulatorilor), a tuturor tipurilor de celulă componente ale ţesuturilor organismului, dar mai ales al tipului(-lor) de celulă afectată(-e) de boală şi responsabil(-e) de îmbolnăvirea în ansamblu.

Odată cu sporirea numărului de administrări a biomodulatorilor, prin urmărirea atentă a refacerii subiectului, la început, se vor reduce dozele folosite pentru medicaţie simptomatico – paleativă şi treptat se vor exclude total, în concordanţă cu ritmul de recuperare biologică a bolnavului.

Se va menţine numai medicaţii suplinitoare în cazul dependentelor totale sau parţiale prin lipsa de reprezentare celulară – IN VIVO – a celulelor generatoare de substanţe proteice vitale (enzime, cofactori), esenţiale pentru buna desfăşurare a proceselor metabolice regenerative, de apărare şi de funcţionare, celulară, tisulară şi anatomică în ansamblu (ex. insulina, corticosteroizii, şi alte proteine = enzime, cofactori…).

Încă de la începutul aplicării ex. 4 de realizare a metodei, se va institui şi se va avea în vedere prescrierea unui regim alimentar, de odihnă şi de activitate, uşor “asimilabil” şi adecvat continuu la dinamica recuperării subiectului.

APLICAŢIA LOCALĂ – se face din 2-3 în 2-3 zile, la nivelul pielii lezate şi a mucoaselor aparente, uşor explorabile sau relativ profunde, afectate de tulburări genetice primare sau secundare (acute sau cronice,trenante) urmată sau nu de aplicaţie pe căi generale de la caz la caz:

–    sub formă de aerosoli cu ajutorul unui atomizor sau prin stropirea diluţiei de lucru 1/2 -1/3, cu un ac fin, adaptat la o seringă (de ex. în dermatoze de iradiere, ulceraţii atone sau condilomatoze şi vegetaţii genitale, angiosarcoame Kaposi, etc),

–    prin capilaritate cu vârful pipetei, odată cu scrijelirea mai mult sau mai puţin intensă a suprafeţei pielii, cu zone de tegument afectat, pruriginoase şi /sau dureroase,

–    umectarea şi tamponarea cu scrijelirea uşoară a vegetaţiilor, conopidiforme sau de tip herpes – zona zoster,

– sub formă de picături diluţiile de lucru, se aplică pe cale conjunctivală şi nazală pe mucoasa vulvară, prepuţială şi anorectală superficială.

Depunerea diluţiilor de lucru sub presiune în cantitate de 2-3 ml profund intravaginal, intrauterin sau anorectal (în cazul condilomatozelor afecţiunilor neoplazice benigne sau maligne, endometritelor sau la persoanele HIV pozitive pentru prevenirea difuzării virusului prin practicile sexuale folosite, se face cu pipete şi canule adecvate).

Suprafeţele afectate şi mascate de detritusuri organice, purulente sau nu se vor debarasa în prealabil folosind tampoane umecate cu ser fiziologic steril sau apă distilată eventual fiartă şi răcită.

APLICAŢIA GENERALĂ – se face alternativ din 5 – 6 în 5 – 6 zile, pe cale oronazala sau anorecatia sau vulvovaginala cu diluţia de lucru 1/5 a biomodulatorilor (VVM), până la obţinerea rezultatului urmărit (recuperare clinică completă sau satisfăcătoare, persistentă şi acceptabilă pentru subiectul afectat).

Administrările pe căile amintite, se practică în cazul tulburărilor genetice primare sau secundare exprimate, în curs de manifestare pe tipuri de celule şi ţesuturi greu abordabile şi neabordabile.

APLICAŢIA MIXTĂ – prin exemplul 4 de realizare a metodei, se execută în cazul exprimărilor subclinice sau clinice mixte ale tulburărilor genetice folosind mijloace de realizare ale exemplului 4 de aplicaţie locală şi generală, fără a se ţine seama dacă^calendaristic, cele două aplicaţii, se suprapun sau nu.

În toate cele trei ipostaze de realizare a exemplului 4 trebuie acordată, în cazul fiecărui subiect, o deosebită atenţie în efortul de rezolvare a stării de boală, controlului repetat al agresiunilor bacteriene, micotice, parazitare şi alergice, agresiuni condiţionat patogene – „oportuniste” – şi regimului biologic pe care îl poate asimila subiectul pe parcursul aplicării metodei.

Şansele eficacităţii, după aplicarea metodei prin exemplul 4 asupra stării de boală, cresc direct proporţional cu precocitatea şi calitatea intervenţiei şi se reduc proporţional cu vechimea acesteia, a dereglării şi tulburării morfo-funcţionale a tipului (-lor) de celulă atinsă (-e) de mutaţii primare sau moştenite precum şi din cauza tratamentelor greşite (iatropiilor).

Observaţie. – Spre deosebire de exemplul 1, 2, 2.01 şi 3 de realizare a metodei de faţă este de dorit şi indicat ca exemplul 4 să se aplice în instituţii medicale de profil sau atunci când este posibil să se asigure observaţia şi asistenţa zilnică la domiciliu, în scopul evitării iniţiativelor terapeutice personale ale subiecţilor!

În finalul „exerciţiului” (impus) stimulator, reparator.si normalizator de terapie bio-moleculară aplicată, pentru obţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate genetică, celulară, tisulară şi organică (exprimată prin normalizare sau recuperare la nivel acceptabil şi încă posibil, a stării clinice şi a parametrilor fiziologici proprii speciei căreia aparţine subictul Vertebrat) s-a ajuns la o altă concluzie indubitabilă!

Şi anume, aceea că eficienţa intervenţiilor pe o cazuistică numeroasă si extrem de variată* (vezi ultima pagină), obţinută cu un număr foarte restrâns (doi sau trei) de biomodulatori genetici = VVM, se datorează acţiunii acestora pe de o parte, asupra mecanismului biomolecular responsabil de reglajul genetic celular („controlat activ” de informaţia vehiculată) pe care şi prin care s-a acţionat (neexcluzându-se total nici preluarea parţială şi temporară, a reglajului celular al gazdei de către gena M componentă a biomodulatorilor folosiţi sau a informaţiei transmisă de aceasta, iar pe de altă parte,  faptului că acest mecanism de reglai genetic celular la eucariote (3), este IDENTIC şi UNIVERSAL din punct de vedere structural şi funcţional pentru toate tipurile de celulă – obs. personală – (avându-şi originea particulară în celula ZIGOT a fiecărui subiect; însă, cu acţiune diversificată de gena promoter (?), în concordanţă cu cerinţele unui metabolism general echilibrat).

Din punct de vedere funcţional mecanismul pare a fi IDENTIC şi UNIVERSAL pentru toate organismele Vertebrate acţionând coordonat, la nivelul tuturor tipurilor de celulă în sistem feed back sub control şi coordonare neurovegetativă – opinie personală – (a se vedea de ex., mecanismul din relaţia hipotalamus – hipofiză – celula efectoare).

Aplicată conform exemplelor de realizare, în faza premergătoare redistribuirii “tulburărilor genetice” = a mutaţiilor patogene în gameţi, înainte sau în perioada după declanşarea diviziunilor meiotice a spermato – şi oo – goniilor în organismul genitorilor sau devansând exprimarea fenotipică subclinică sau clinică a „tulburărilor” sex-linkate şi autozomale la descendenţi, cunoscute şi necunoscute, depistabile în cadrul familiilor şi exprimabile programatic, mai devreme sau mai târziu, pre- sau post- natal (eclozional), metoda are un efect profilactic ce poate fi constatat la sfârşitul perioadei de timp, natural necesară pentru desfăşurarea procesului biologic normalizator prin „exerciţiu IMPUS”, autoreglajului genetic celular, şi constituie un mijloc evident de control al tuturor claselor de mutaţii.

Strâns legată de precocitata intervenţiei (ca urmare a diagnosticului precoce şi/sau cunoaşterea antecedentelor ereditare din pedigreu), prin aplicaţii susţinute a exemplelor de realizare a metedei, dublate şi de „tinereţea biologică” a subiecţilor, după ecloziune sau naştere (inclusiv în timpul sarcinii sau gestaţiei), METODA combate şi remediază cu eficacitate sporită, în timp relativ scurt stările de boală determinate de diversele mutaţii patogene punctiforme (printre altele şi recâştigarea şi menţinerea stărilor normale de homo – şi hetrozigoţie) precum şi cele susţinute de dismetaboliile şi citopatiile corespunzătoare, optimizând în ansamblu şi metabolismul celorlalte tipuri de celule neafectate, prezente în economia organismului Vertebrat.

METODA DE CONTROL                       

Eficienţa metodei de faţă, aplicată conform exemplelor de realizare, poate fi demonstrată şi verificată pe voluntari umani, animale şi păsări („defective”) cu tulburări genetice din clasa mutaţiilor punctiforme unice sau multiple – a căror exprimare, programată genetic este cunoscută, în stadiul de exprimare clinică iminentă, recent exprimată (diagnosticată) sau instalată, urmărind în paralel după protocol experimental clasic cel puţin doi subiecţi (două cupluri, două grupe) de bolnavi(-ve) sau purtători(-oare) şi martori cu acelaşi diagnostic (vis a vis de bolile genetice).

Eventual pentru controlul prevenirii transmiterii GENOMOPATIILOR în general, deci toate clasele de mutaţii patogene fixate, se vor selecţiona cupluri (asigurând şi martori) în stadiul premergător segregării caracterelor şi al maturării gameţilor, inclusiv al fecundării (vezi ex. 1 de realizare).

Subiecţii (umani şi animali) aparţinând unor colectivităţi ce activează sau trăiesc în condiţii de mare risc, favorabile pentru agravarea exprimării clinice a tulburărilor ereditare (secundare) şi apariţia celor primare în curs de fixare, pot reprezenta o categorie de ales pentru verificarea metodei de faţă (ex. regiunea Cernobâl şi cele similare, zonal lacului Maracaibo…).

Durata verificărilor este determinată de caracterul aplicării metodei în scop profilactic, profilactico – curativ = combatere sau de control al GENOMO- şi respectiv al CITOPATIILOR, (prin ENZIMOPATII şi DISMETABOLII) întinzându-se pe perioade de timp cuprinse între 1-2 luni şi 9-13 luni.

AVANTAJE

Metoda conform descrierii de faţă prezintă următoarele avantaje:

–    indiferent de starea de sănătate şi de specia de Vertebrat pe care se aplică, NU ESTE NOCIVĂ (excepţie făcând observaţia referitoare la ANTIBIO- alergie legată de protecţia cu antibiotice a soluţiei fiziologice folosită ca diluant – vezi şi remediul!);

–    introduce în genetica aplicată, capitolul PROFILAXIEI şi al AUTOTERAPIEI IN VIVO (la nivel molecular) cu ajutorul unei informaţii genetice inclusă într-un potenţial codificator mediu de 15 000 ± 524 de nucleotide/ virion Paramixo -VVM.

a)       – prin modul de acţiune asupra genitorilor şi prin spectrul de gazdă receptivă al „biomodulatorilor genetici adecvaţi”, face posibilă profilaxia tuturor claselor de mutaţii, exprimate subclinic sau clinic prin boală la Vertebrate,

b)       – asigură în condiţiile enunţate înlocuirea tehnicilor complicate şi costisitoare  ale  transplantului  de  material   biologic:   gene   =   enzime,  celule –ESC transplantul de măduvă, ţesuturi (mai ales sânge şi concentrate sangvine) şi toate inconvenientele asociate,

c)        – prin eficacitatea înregistrată pe subiecţii afectaţi de tulburări genetice primare şi secundare, depistaţi înainte sau curând după exprimarea clinică a acestora, susţinute şi determinate numai de clasa mutaţiilor punctiforme (unice sau multiple), face posibilă PREVENIREA şi COMBATEREA acestora pe subiectul dat, ajutându-l în cel mai rău caz, să depăşească etapa critică înscrisă în programul genetic propriu, dacă nu, chiar înlăturarea mutaţiei(-lor) generatoare de boală, adică, redându-i şi menţinându-i starea de sănătate.

Se poate şi chiar este. indicat, în condiţiile arătate în exemplele de realizare, să se asocieze iniţial şi temporar, cu tratamentul simptomatic şi un regim general adecvat (de la caz la caz sau de la grup la grup , atât în situaţia tulburărilor genetice determinate de mutaţii punctiforme, exprimate clinic şi complicate de cauze oportuniste, cât şi în situaţia cazurilor care beneficiază de aplicarea exemplului 1 de realizare).

Este uşor de practicat, necostisitoare iar prin mijloacele naturale folosite intervine activ – IN VIVO – la nivel biomolecular asupra structurii GENOMULUI subiecţilor Vertebraţi şi concomitent sau consecutiv şi asupra desfăşurării PROGRAMULUI genetic, prevenind transmiterea, combătând şi restrângând exprimarea subclinică sau clinică a tulburării(-lor) genetice primare şi secundare ca o consecinţă a înlăturării enzimatopatiilor, respectiv a dismetaboliilor în curs de instalare sau recent instalate şi a citopatiilor.

Prin IDENTITATEA şi UNIVERSALITATEA mecanismului biomolecular de reglaj genetic (relevate şi observate ca urmare a spectrului de eficacitate a metodei), ce acţionează sub imperiul feedback-lui prin coordonare neurovegetativă asupra tuturor tipurilor de celulă, aplicarea metodei determină şi favorizează starea de sănătate celulară, tisulară şi organică în ansamblu.

Susţine benefic normalizarea şi menţinerea în limite corespunzătoare parametrii morfofuncţionali celulari şi fiziologici din organismele aparent sănătoase, din cele cu antecedente de boală sau bolnave, ajutându-le să performeze biologic sub raportul diverselor manifestări (productive, rezistenţa specifică sau nespecifică la agresiuni biologice externe, rezistenţa la factori de mediu stressanţi, rezistenţă faţă de  agenţi infecţioşi şi toxici – virusuri, bacterii, miceţi, toxine „prioni”- ; performanţe sportive şi productive etc).

REVENDICĂRI

Metoda de prevenire, combatere şi control – IN VIVO – a GENOMOPATIILOR respectiv a ENZIMOPATIILOR – DISMETABOLIILOR şi a CITOPATIILOR corespunzătoare, la om, animale şi păsări, la Vertebrate în general (formă îmbunătăţită a Brevetului OSIM  nr 72670/11 09 1977 – România -, care se referea la prevenirea şi combaterea leucozei enzootice a bovinelor (imunodeficienţa bovinelor) agravată şi completată tot de un retrovirus), se caracterizează prin aceea că:

Revendicarea 1 în scopul prevenirii transmiterii genomopatiilor în general exprimate prin tulburări genetice primare şi secundare (ereditare) determinate de aneuplodii şi translocaţii, mutaţii patogene (unice sau multiple), prin acţionarea indirectă şi repetată a informaţiei de tip ARN la nivelul tuturor tipurilor de celulă din organismul subiecţilor afectaţi cu material genetic neintegrabil, direct sau indirect modulator, pentru restabilirea normalităţii morfofuncţionale a GENOMULUI datorită stimulării şi optimizării mecanismului de reglaj genetic celular şi a mecanismelor enzimatice specializate, sub acţiunea temporară şi periodică a informaţiei genetice oferite,  metoda prevede:

–    administrarea alternativă a cel puţin doi biomodulatori genetici VVM proveniţi din familia Paramixoviridae din 5 – 6 în 5 – 6 zile la primele 3-4 administrări, şi apoi din 6 – 7 în 6 – 7 zile la următoarele, la ambii genitori cu 2,5 – 6 luni cel puţin o dată cu declanşarea maturării gameţilor la masculi şi de fecundare, continuată ulterior până la semnalarea sarcinii (gestaţiei),

–    administrările se fac pe cale oronazală sau anorectală (eventual intravaginală ) conform exemplelor de realizare a metodelor,

–    diluţia de lucru a biomodulatorilor genetici utilizaţi se face dintr-o parte masă virală şi patru părţi soluţie fiziologică sterilă protejată sau nu cu antibiotice,

–   după semnalarea sarcinii (gestaţiei), administrările alternative de biomodulatori genetici se continuă numai la mamă o dată pe săptămână până la sfârşitul primului trimestru al gestaţiei şi apoi cu pauze de câe o lună sau mai mici (în funcţie de specia de vertebrate), până la naştere (termen, fătare), câte 3-5 administrări lunare (respectiv în luna 5 – 7 şi 9 pentru specia Homo sp. Sapiens şi intervalele de timp proporţional corespunzătoare gestaţieipentru celelelate specii),

–   administrările alternative de biomodulatori genetici la nou născut(-ţi) se încep din prima zi, săptămână sau lună, conform schemei de administrare de la genitor în funcţie de tulburarea (-le) genetică (-ce) şi de precocitatea programatică a exprimărilor biologice şi clinice, cu precizarea că administrările se fac din 6-7 în 6-7 zile de 5 ori consecutiv urmate de câte o pauză de 30 zile timp de 6-12 luni,

–   la noul născut (eclozionat) administrările alternative conform schemei se pot întrerupe în orice zi dacă diagnosticul de specialitate confirmă în mod repetat (cel puţin de 2 ori la interval de 30-60 zile) absenţa tulburării(-lor) genetice vizate prin absenţa semnelor patognomonice corespunzătoare (simptome clinice, markeri biologici) sau prin examen genetic (analiză biomoleculară, examen citogenetic).

Revendicare 2– în scopul combaterii (profilactico-terapia tulburărilor genetice primare şi secundare (moştenite) determinate de mutaţi patogene punctiforme (unice sau multiple), hetrozomale şi autozomale, mutaţii care pot conduce şi la pierderea homo-şi heterozigoţiei (ca stări normale) purtate şi neexprimate clinic iminente sau recent diagnosticate clinic de la nivelul diverselor tipuri de celulă începând chiar cu celula zigot, metoda prevede:

– admnistrarea alternativă a cel puţin doi biomodulatori genetici VVM provenit din familia Paramixoviridae, înainte sau cât mai curând după instalarea sarcinii (gestaţiei) şi pe tot parcursul ei sau cât a mai rămas până la termen, din 6-7 în 6-7 zile indiferent când se va(-vor) exprima clinic tulburarea(-le) genetică(-ce) vizată(-te), în perioada copilăriei, pubertăţii, adolescenţei, maturităţii sau senectuţii.

Dacă s-a pierdut sau nu perioada sarcinei (gestaţiei) administrările alternative din 5-6 zile în 5-6 zile la primele 3 administrări şi din 6-7 zile în 6-7 zile la următoarele, se fac cât mai curând după naştere (ecloziune) sau cel mai târziu în perioada respectivă a exprimării clinice a tulburării (-lor) genetice amintite, în 6 serii de câte 5-7 administrări alternative într-un an calendaristic cu pauze de 15 -30 zile între serii.

Administrările se fac pe cale oro – nazală sau pe calea suportabilă (anorectală,  intravaginală sau intrauterină).

Diluţiile de lucru ale biomodulatorilor genetici se prepară dintr-o parte masa virală şi patru părţi soluţie fiziologică. Şi în această variantă de aplicare profilactico-curativă a metodei, administrările pot fi întrerupete sub control de specialitate odată cu confirmarea repetată a înlăturării tulburării(-lor) genetice şi fiziologice ce se dorea(-eau) combătută(-te).

Revendicarea 3

Cu caracter protector, în condiţii mari generatoare de mutaţii primare şi de favorizare a exprimării grave a celor moştenite, administrările alternative a cel puţin doi modulatori genetici VVM proveniţi din familia Paramixoviridae se fac din 7 -7 zile în mod continuu la locul de muncă cu întreruperi numai în perioada vacanţelor sau lipsei prelungite de la locul de muncă.

Cu caracter corector, stimulator si reglator al metabolismului general,în vederea desfăşurării unei activităţi normale sau performante a subiecţilor vertebraţi, în cazul diverselor tulburări biologice şi funcţionale, aplicările alternative a cel puţin doi biomodulatori genetici se pot face ori de câte ori se doreşte o comportare corespunzătoare din partea subiecţilor vizaţi la intervale de 5 – 7 zile de 3-7 ori, practic până la obţinerea rezultatului(-lor) urmărit(-te).

Observaţiiprepararea diluţiilor de lucru şi căile de administrare se vor conforma indicaţiilor de la revendicarea 2, referitoare la realizarea metodei de faţă.

Amănuntele tehnice şi observaţiile de la Revendicarea 2 sunt identice şi pentru Revendicarea nr. 3

Revendicarea 4– în vederea controlului tulburărilor genetice primare şi secundare (moştenite) autozomale şi heterozomale determinate de mutaţii patogene punctiforme (unice sau multiple) cu implicaţii directe şi în pierdera hetero- sau homozigoţiei (ca stări normale) exprimate clinic şi complicate de diverse agresiuni oportuniste sau tulburări funcţionale derivate, metoda de faţă se realizează prin ex. 4 al descrierii şi asigură recuperarea biologică mai mult sau mai puţin însemnată a subiecţilor afectaţi invers proporţională cu gradul tulburărilor morfo-funcţionale şi anatomo-fiziologice (celulare şi tusilare) instalate anterior aplicării:

a) ca  urmare a sistării exprimărilor fenotipice clinice şi  subclinice a mutaţiilor patogene şi tulburărilor genetice amintite, şi

b) ca urmare a restructurării morfo-funcţionale a segmentelor de genom afectate şi prin recâştigarea homo sau heterozogoţiei susţinută în parte şi de măsurile complexe formulate în exemplul 4.

Detaliile aplicării revendicării 4 sunt identice cu descrierea din ex. 2 de realizare a metodei de faţă (diluţiile de lucru, scheme de aplicare şi condiţiile întreruperii).

Revendicarea 5– aplicarea metodei prin exemplele de realizare timp de cel puţin un deceniu pe voluntari umani şi peste 3 decenii şi la alte 7-8 specii (animale şi păsări) a permis descoperirea şi selecţionarea informaţiei genetice necesare homologă sau heterologă, în primul rând pentru om. INFORMAŢIA are efect reparator asupra structurii genomului, stimulator şi normalizator asupra metabolismului celular general şi a programului genetic oferind prin spectrul eficienţei[1],inclusiv dovada IDENTITĂŢII şi UNIVERSALITĂŢII substratului material biomolecular al reglajului genetic celular la Vertebrate, cu origine în celula zigot a fiecărei specii, respectiv a vertebratului strămoş.

În ipostaza actuală, metoda în esenţă prin vectorii de informaţie, este o DESCOPERIRE pentru faptul că în literatura de specialitate nu există nici cel puţin o sugestie referitoare la întrebarea – cu ce – (folosind mijloace biologice) se poate interveni eficace la nivel biomolecular – IN VIVO – asupra structurii GENOMULUI şi a desfăşurării normale a PROGRAMULUI genetic în ansamblu (fără a apela la integrarea sau transplantarea de material genetic heterolog sau homolog) cu intenţia de a preveni, combate şi controla „tulburările genetice” determinate de mutaţii patogene unice sau multiple indiferent de natura lor (primară sau secundară) şi de locusul pe dublu helix de ADN al genomului oricărei specii de vertebrat.

În cazul metodei de faţă INFORMAŢIA GENETICĂ (aparţinătoare unui grup taxonomic viral, cu totul aparte, stabilizat filogenetic (1,2), din punctul de vedere al spectrului de gazdă naturală precum şi a structurii biomoleculare compacte, cu unii membri transformaţi în mod natural sau prin procedee biologice in VVM, ESTE „TRANSMISĂ” benefic conform intenţiilor şi cerinţelor exprimate în exemplele de realizare cu ocazia fiecărei admnistrări GENOMULUI iar prin transcripţia codului genetic normalizat datorită înlăturării mutaţiilor patogene şi regenerării celulare normale asigură desfăşurarea normală a PROGRAMULUI GENETIC caracteristic speciei căreia aparţin subiecţii pe care se intervine.

În vederea atingerii scopului propus se foloseşte acelaşi tip de INFORMAŢIE GENETICĂ, TEMPORAR ŞI INDIRECT INTRODUSA şi ajunsă în toate TIPURILE DE CELULĂ, adică acelaşi PANACEU stimulator, corector şi normalizator al secvenţialităţii bazelor azotate, al transcripţiei şi translaţiei la nivel celular cu ajutorul material şi funcţional al mecanismelor existente în genomul respectiv mai mult sau, mai puţin afectat, şi în citoplasmă per ansamblul celular al organismului.

Caracterul     de      PANACEU      al      tuturor      GENOMOPATIILOR,      al ENZIMOPATIILOR – DISMETABOLIILOR şi al CITOPATIILOR în cadrul încrengăturii Vertebratelor, mai ales prin folosirea PROFILACTICĂ şi PROFILACTICO – CURATIVĂ a metodei,   constituie   al   doilea   argument   pentru   considerarea   acesteia  (a informaţiei de tip ARN) ca o DESCOPERIRE în domeniul profilaxiei, al combaterii şi al controlului tulburărilor genetice – IN VIVO şi un REMEDIU. – nu o LTERNATIVĂ neconvenţională

**AIDS – sindromul imunodeficitar câştigat

ADA – deficienţe adenizin deaminază

CML – leucemia mielocitară cronică

CLL – leucemia leucocitară cronică

AML – leucemia limfoblastică acută

ALL – leucemia limfocitară acută

G6PD – deficienţa dehidrogenazei glucoză 6 fosfatazei

HPRT – deficienţă hipoxantil fosforibozil transferazei

GM2    – (gangliosidoză – boală de stocaj lizozomal) deficienţă hexozaminidazei A

GALDT – deficienţa galactoz-1-fosfat uridil transferazei

Bibliografie

The Paramyxoviruses -1991-Plenum Press New York & London Genetica – Ediţia a V-a, Edit.Didactica si Pedagogica, 1991

Scientific Am. 1995 February pag.54-61 Genetics in Medicine Fifth Edition 1991.


[1] tulburări (boli) in sfera cărora aplicarea profilactica, profilactico – curativa sau de recuperare a metodei a demonstrat eficacitate = infecunditate şi infertilitate la om şi animale, tulburărj embriologice ale tubului neural, tulburări provocate de moştenirea uneia sau mai multor gene . mutate patogene, boli autoimune, alte boli  ale sistemului imun (inclusiv AIDS **ADA, paralizii imunologice), unele forme de cancer pulmonar şi genital, melanoame, cancer familial de sân, de colon, coli-polipoza, unele forme de leucemie şi limfom, la om şi animale (CML, CLL, AML, ALL, Leucoza enzootică bovină…), boli induse de displazi medulare sau cu altă localizare, exeme, alergii imuno şi farmacogene, tulburări endocrine şi de feedback general, boli ereditare multifactoriale (ex. anecefalie, diabet melitus tip 2 şi alte forme de diabet neinsulino- dependent…), trombocitopenie şi trobocitemie, policitemie, anemii P-talasemie, anemie COOLEY, enzimopatii (ex. G6PD, HPRT, GM2 – gangliosidoza, mucopolizaharidoze, porfirii, GALTD, etc.) şi alte boli de stocaj citoplasmatic. Performantele productive la taurine şi porcine, eradicări de boli sigur programate şi determinate genetic ca de ex. boala splini marmorate a fazanilor şi boala de aleutină la nurci.

În general trebuie admis că toate tulburările biologice,  disfuncţiile metabolice structurale, funcţionale sau comportamentale sunt generate de enzimopatii, expresii ale genelor nefast mutate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s